Despre comunicare

Conform wikipedia.org:

Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea de informaţii sub forma de mesaje, ştiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ş.a. între două persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emiţător şi receptor.

Multă lume afirmă că atunci când oamenii nu discută faţă în faţă sunt laşi. Atunci când deciziile grele, sau discuţiile importante sunt ţinute prin e-mail sau prin messenger şi nu faţă în faţă, cel care are de comunicat veştile rele este un laş. Totuşi nu cred că este valabil acest lucru.

De multe ori am avut de trimis veşti rele şefilor mei, de ex. demisia. Puteam să trimit un e-mail şi de a 2-a zi să nu mai apar. Sau tot felul de situaţii similare. Întotdeauna am avut o voce interioară care mi-a spus: “Nu fii laş, fii bărbat şi spune-i faţă în faţă ce ai de zis!”.

Totuşi astăzi am ajuns la altă concluzie.
De multe ori discuţiile “la cald” pot genera vorbe grele, de neuitat. Pot genera reacţii de neuitat..nu ştii ce se poate întâmpla în momente de panică sau supărare.

Important este ca informaţia ta să ajungă, prin orice mijloace, la destinatar. De asemenea contează enorm ca această informaţie să fie împachetată astfel încât să nu-l lezezi cumva pe om şi de asemenea să-i oferi şansa de a-ţi răspunde din aceeaşi poziţie, calmă şi cu un răspuns gândit de 3 ori înainte de a-ţi fi trimis. Numai astfel schimbul de informaţii este eficient şi cinsitit de faţă de ambele părţi. Nu mai apar apoi discuţiide genul “Am zis aşa că eram supărat”, “Am zis asta că nu ştiam ce altceva să spun”, “Am zis aia că mi-era ruşine faţă de audienţă”, etc.

Este cinstit pentru că altfel unul dintre interlocutori ştie ce discuţie are să urmeze, s-a gândit dinainte la ea, iar celălalt nu. Celălalt este luat prin surpindere şi poate face greşeli pe care apoi să le regrete.