De la vorbă la faptă este cale lungă!

De câte ori nu ţi s-a întâmplat să vorbeşti cu cineva, să stabileşti ceva şi să nu se mai întâmple?

Mie de multe ori.

La începuturi când am căzut la înţelegere cu un anumit client, să facem ceva împreună, un contract, o colaborare, eu eram foarte fericit, satisfăcut, el avea o atitudine normală ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, era chiar sceptic. Eram extrem de intrigat de ce acea persoană nu se bucură că îşi rezolvă o anumită problemă într-un mod convenabil, prin colaborarea cu mine… Eu oricum eram fericit, însă mi-a rămas imaginea asta în minte, chiar şi după ani de zile, iar acum am ajuns să o înţeleg.

De la vorbă până la faptă este o cale extrem de lungă. De la facturare până la plată de asemenea o cale destul de lungă.. Acel om de fapt avusese de a face cu un număr foarte mare de colaboratori/furnizori neserioşi.

Probabil că privea înţelegerea nostră cu acelaşi scepticism cu care eu privesc acum o posibil client cu care bat palma pentru o colaborare, pentru un contract.

În lungul proces ce începe aici: Client: “Da sunt de acord”, şi se termină în momentul în care vezi banii în bancă, 30% din clienţi se răzgândesc din varii motive.

Deci nu te mai bucura la fiecare contract promis ci doar în momentul în care vezi banii în bancă.

Oameni de viitor

Aseară am participat la un interviu pentru un proiect interesant (cel puţin aşa pare la prima vedere) pentru tinerii antreprenori.

Interviul a fost unul de grup, mai mulţi tineri dintre care unii cu idei alţii cu afaceri deja pornite s-au strâns pentru a primi o serie de întrebări de la 3 persoane, pe a căror pregătire profesională nu o cunosc (dar parcă nu erau antreprenori.. ceea ce dă de gândit.).

Ok, pe rând am spus fiecare cam ce a făcut, ce idee are în minte şi de ce a aplicat la acest program. Unii au prezentat idei hazlii, alţii idei interesante. Până când s-a ajuns la o “colegă” de interviu, care ne-a împărtăşit faptul că face parte din organizaţia studenţească BOS. În acel moment, una dintre persoanele cu putere de decizie din “juriu” a spus (probabil face parte din organizaţia care organizează evenimentul): “BOS nu a răspuns sub nicio formă solicitărilor noastre pentru colaborare!“. Acum..situaţie apăsătoare pentru “colega” candidată, care a răspuns la momentul t=0, când a luat cuvântul: “Îmi pare rău, haideţi să vedem ce s-a întâmplat şi să vedem cum putem rezolva problema.“. Deodată urechile mele au fost scăldate de nişte unde sonore cu înţeles neobişnuit pentru ele..Iată o persoană care nu s-a disculpat, o persoană care nu a aruncat vina pe altcineva, ceva atipic românesc. Iată o persoană eficientă. O persoană care în momentul 0 a avut instinctul să găsească cât mai repede soluţii la problema apărută, nu să se lamenteze în alte discuţii interminabile.

Astfel trebuie să gândească un om al viitorului.